Deseori sunt speriată ... deseori am lacrimi in ochii.Am vazut de mii si mii de ori tavanul camerei mele picturată de desene , de vise , de speranțe.Uneori te simt in inima mea ca un tatuaj , ca o rană profundă care uneori mă ustură , mă doare .Nu îmi cere să te uit , nu o pot face . Nu imi cere să nu te caut , privesc telefonul de zeci de oriNu îmi cere să te pierd ... Nu o pot face ; Ai ales ceva ce mie imi face rau , tu acolo unde estiNu stii ce simt eu ; am rămas cu amintiri si vise .
17 decembrie, 2010
vei zimbii
si te voi vedea asa cum esti...vei incrucisa privirea mea ca sa.mi spui adio..si as mintii daca ti.as spune "acum du-te!" oricum..oricum...cine imi va spune ca te vei intoarce..oricum nu voi crede..oh cine iti va zice ca mor daca ma gandesc la tine..tu zambesti indreptandu.te spre ea...vei "imbraca" zambete, fericire...dar fara magie...nu vei plange pt ca nu stii sa pierzi..dar stii ca eu am pierdut totul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu