“Te încîntă marea,la ore matinale”
Deci aş vrea să înţelegeţi că:
Stînca sunt ideile mele,
Valul sunt Eu,
Marea-lumea,mediul inconjurător.
O stîncă.Înaltă,neclintită,impunătoare.Aşa sunt ideile mele.
Un val,condamnat să ma lovesc de stîncele ce se intîlnesc în mare.Aşa sunt eu.
Spuma mea ar fi la început doar scrieri,incercări de a-mi împleti gîndurile,de-a forma texte şi opera de artă.Apoi, cu obişnuinţă,acceptarea unui destin simplu, aşa cum e.
Şi toate aceste pentru a înţelege că orce s-ar întîmpla nici timpul,nici furtunile,nici persoanele,nimic nu me-ar putea muta stîncile din faţa valurilor mele.Deoarece ele fac parte din marea mea,şi vor fi acolo pînă la sfîrşitul timpului meu.
O stîncă…sunt doar un om puternic!Cine eşti tu?
Un val…doar o lume de idei şi visuri!Cine sunt eu?
Ştiu doar ce suntem”noi”.Două elemente a cărora combinaţie va rezulta mereu imposibilul.
Şi totuşi polii opuşi se atrag.Deci puneţi mintea cu misterele universului şi ori înebuneşti şi tot nu le inţelegi,ori le înţelegi dar ceilalţi te cred nebun.Astea sunt impulsurile şi loviturile spontane dintre Mine şi Idei dintre Val şi Stîncă dintre Mister şi Nebunie.
Musteaţa Tatiana cl.XII”b”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu