Deseori sunt speriată ... deseori am lacrimi in ochii.Am vazut de mii si mii de ori tavanul camerei mele picturată de desene , de vise , de speranțe.Uneori te simt in inima mea ca un tatuaj , ca o rană profundă care uneori mă ustură , mă doare .Nu îmi cere să te uit , nu o pot face . Nu imi cere să nu te caut , privesc telefonul de zeci de oriNu îmi cere să te pierd ... Nu o pot face ; Ai ales ceva ce mie imi face rau , tu acolo unde estiNu stii ce simt eu ; am rămas cu amintiri si vise .
02 ianuarie, 2011
In alimentara iti cantaresti mancarea in sute de grame, ajungi sa-ti dai parintii pe lovele si asta doare, prea multi copii care se bucura la doar doua bomboane, prea multe garsoniere in care locuiesc 4 persoane, prea multi oameni cu carte cotrobaie in tomberoane, prea multe femei care au ajuns curve din mame, prea multe pustoaice care devin panarame satule de certurile de-acasa si situatiile materiale, mult prea multi oameni care traiesc in canale, conditii de viata mizere par ireale, batrani care se sting ca n-au pastile in spitale, copii care cersesc desculti--- toate sunt drame
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu