Shhh...nu e nevoie de cuvinte...nici de fraze... nici de versuri... pentru a arata nimicul ce ne inconjoara, disperarea ce ne tine-n laturi si trecutul ce ne afunda pe zi ce trece in neat!
17 decembrie, 2010
mai vreai inima mea????????
.. la fiecare picatura de singe cite un sarut,la gaura lasata in piepta o inbratisara, si munca silnica---> sa ai grija de ea!!!!!!!!!!!!!
sa rupst .O coasem??
Ingerul e trist De ce?
I sa rupt o aripa
A venit aicea jos
Pentru ce?si ce folos?
Sa lovit de viata mea
Si se-a rupt el aripa
Ea ramas doar speranta
Ca o va putea coase cu ata
Ata insa e subtirea
Findca-i trist si nu va tine.
Trist sau nu..doar o iluzie
Inger Trist
Un copil pe drum mergea
Singur ,trist ,el tot mergea
Si pe strada ce era
Cu in inger se-n tilnea
Ingerul era ranit!
Alungat ,badjocorit
Copilul linga el
Sa asezat,la intrebat.
- Cei cu tine?ce sa intimplat?
Ingerul insa tacea
Lscrima-i tot cadea
Si in maina dreapta avea
Inima lui mama sa
Acel copil nedumerit
Sa speriat,dar nu a fugit
Anceput sa cinten cet
Cintec mie,dar cu respect
Si copilul tot avea
Cindva pe mama sa
Dar din cauza cuiva
A murit si ea asa.....
venita din el...
Confuzie venita din el....
micutza de tine
cand te vad asa plapanda
imi vine sa te,
iau imbratze
si sa te strang la piept
pana ce tzi trec toate durerile sufletesti
apoi sa ne .........
uitam unu la ltu in ochi
si sa ........... inceapa o alta poveste
acolo une eu sunt alaturi de inima ta
acolo unde nu esxista durere in trupul tau
acolo unde viseaza ingerii de pe pamint sa ajunga
acolo sus in rai,in cer
ca de sotie sa te cer,si sot fidel sa iti tot fiu.
Si un impuls sa-mi dai
Acolo de unde sunt eu, din RAI....
lacrimi ...lovitura
Ţipete de durere
Ţip,lacrimi,...lovitură.!
Durere momentană.
Rană pe inimă,durere în suflet,
Om crud,viaţa ucide din mine
Prin lamă-arma ce-a crudă
Dispari! Umilinţa ea din mine citeşte,
Scînciob,lacrimi,vîntul rece
Tu moarte nu mai vii,si timpul trece.
Încerc să ţip mai tare,
Dar vocea mi se rupe
Inima înghiaţă
confuza,abstracta,intr-un oras de plastilina
Plastilina
„confuză,abstractă intr-un oraş de plastilină”
Hmmm,provoc durere
Şi-un extaz profund
Cînd culori amestec
Cu-al meu fin parfum
Mâinele ncîlcite,
de ea mi s-au lipit
vreau doar să-n ţeleg unde-am greşit.
Întind mâina iar
Mă stărui să-l domin
Lumea asta-i stranie
Dar totuşi,am să te-nving!
Rai...
R.A.D.U.(Raiul Aduce Dulcele Uitări)
Trec prin faţa mea amintiri frumoase.
Cînd ne-am cunoscut,zîmbete haioase.
M-ai luat de mâina şi m-ai sarutat
Şi acum-s uimită,gestul ma frapat!
Prima zi la tine, cînd eu am intrat
Me-ai dat papuci albi,ce mau amuzat.
Dragosete-ai lumina,cînd ştii să iubeşti
Drumul fericiri,doar tu ţil croeşti
Nu aştepta iubire,din ochii indiferenţi
Pentru tine viata,nus doar patru pereţi
Uşa se deschide,mergi unde vreai
Lasă tot in urmă,fericirea nu-i doar in rai.
tu suferi??
Ai suferit şi vei suferi.
Înainte de-a te duce
Uite în spate
Cu moartea nu te joci!
Lama este rece
Tu vei suferi,
Pînă la urmă trupul
Nu-l vei mai simţi.
În jurul tau doar lacrimi vor cadea
Daca la vîrsta asta ,din viaţa de vei pleca
Lumina,dragoste şi fericire
Din tine atunci vor evada.
Doar ură şi umilinţa
Tu vei costa..
ramasite
Rămăşiţe
Inocenţa fuge pe drum
Fetiţa moare din mine
Sunt departe acum.
Încerc să mă uit înapoi
Dar ceaţa mă inundă.
Sîngele incert,începe să-mi curgă.
Nu mai simt căldură
În ghiaţă mă transform,
Acum voi fi departe
În amarnicul meu somn.
Nu-miatingeti trupul.
Încet mă risipesc
Adio!Cu ochi tandri vă privesc.
TU... si nu alt cineva..
Tu!!!
Mă doare in adîncul sufletului,
Lacrimile mă înving
Am crezut în tine
Dar tu m-ai rănit.
E prea multă lume
Ca să pot să plîng
Da !mă mai rezist
Fug,m-ascund în ABIS.
Toate aceste zile
La tine am visat.
Din păcate visele
Tu le-ai spulberat
Însă totuşi nu eşti vinovat.
Mulţumesc de toate.Scuze..
Şi de ce-ai plecat??
Rupturi
Rupturi...
„i –sa făcut milă de mine
de acea şi ma crescut”
zilele au devenit un dizastru
lacrimile mă invadează
aud doar cearta mamei
mă irită,cuvinte alarmante
întiparindu-se în mine.
singură...durere în suflet
î-mi place doar noaptea,
doar ea ma alina
tind dusă de vise.
Ca totul va fi bine!
dar nu ! nu e un vis
e-un imens coşmar,
e viaţa mea,ca un calvar..
Hmm..Înzadar!
începe o nouă zi
şi sper la mai mult
dar oare el va fi?
si de ce?se intimpla asta mai mereu?
Nu exista durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei decat aceea de a se fi daruit intreaga, trup si suflet unui barbat nedemn de iubirea ei.
NU.niciodata
Niciodata nimeni nu se indragosteste privind pe cineva.Nu se indragosteste nici ascultand .Nu se indragosteste nici facand s..,nici trecand prin cine stie ce aventuri sau intamplari complicate.Nu se indragosteste nici macar de omul care-i salveaza viata...Oamenii se indragostesc in momentul in care stand singuri se gandesc la cineva." .Si cred asta in ciuda faptului ca o vorba din popor sustine cum ca "barbatii iubesc ce vad,femeile ce aud
invATZA
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită” dar „oricum ai tăia, orice lucru are două feţe” deci şi eu aşa că „Restul ... depinde de ceilalţi”. Un lucru în care m-am luptat să cred e că ”trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea. Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii”. depinde ce conţine acel trecut pentru că unele fapte nu pot fi ignorate şi unele consecinţe nu pot fi surmontate. Eşti omul trecutului tău. Cândva, acel TU nu era definit, era în formare şi s-a schiţat ca răspuns la stimulii actuali în acel timp. De atunci îţi faci idee despre cum ai vrea să nu fie deşi habar n-ai care e alternativa. Important e să fie ALTFEL! Eşti optimist, nu eşti prost, ai expectanţe mari de la tine şi de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi să o mai faci, le întorci spatele, le arăţi că nimeni nu e de neînlocuit, încerci să te convingi şi pe tine de asta, urli, te întrebi când ai avut timp să greşeşti atât de mult că instanţele alea mai mari că voinţa şi creierul tău să-ţi aplice acest tratament. Şi atunci înveţi că „indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”. Îţi propui să pedepseşti orice urmă de slăbiciune care apare în tine pentru că „doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit”. Şi alegi că ce vezi tu e corect încercând să stabileşti nişte certitudini. Slăbiciunea (sentimentul) pentru cineva îţi creste disponibilitatea către ascultarea cu atenţie a părerii lui şi asta ar dărâmă edificiul tău. Apoi mai creşti un pic şi, da, vezi că nu eşti centrul universului şi că lumea merge liniştită înainte fără participarea ta activă la ceva, la orice. Te vezi iar mic între elefanţi care fie că se apropie cu afecţiune sau cu agresiune de tine, te calcă în picioare pentru că nu-ţi bănuiesc fragilitatea. Te repliezi, îţi redefineşti parametrii şi cred că atunci înveţi că „cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă”. Te uiţi în urmă şi vezi că mai mult de jumătate din alegerile care ţi-au trasat drumul nu au fost ale tale şi din restul mare parte au fost făcute prin excludere mai degrabă decât prin afinităţi reale... Pentru că acea primă idee a rămas: aşa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urăşti, te condamni şi te blamezi. te refugiezi într-o nouă idee : „nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii. Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi"” Dar (ca să vezi!!!) nu eşti omul care da vina pe alţii.
Şi ei au avut motivaţiile lor, şi ei sunt oamenii trecutului lor. Nu poţi să te ierţi pentru că dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai să schimbi macazul şi să intri în altă luptă. Aici e mai delicat pentru că, vezi tu, e ca într-un sistem opresiv.. Ani de zile scopul tău e să-l subminezi, iar când el se surpă te trezeşti fără obiectul urii, fără duşman. Eşti liber... Dar prea târziu. E un decalaj pe care trebuie să-l recuperezi rapid şi te dărâma spaţiul asta nou din jur. În toată acea perioadă de izolare sperai în lucruri de genul „sunt oameni care te iubesc dar nu ştiu s-o arate”. Revelaţia de după război e tocmai confirmarea! Te bucuri dar nu mai poţi să te dedici lor cum ai fi făcut-o dacă nu te-ar fi târât prin supărări. Devii circumspect dar conştiinţa îţi spune că atunci ”când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat. Dar nu am dreptul să fiu şi RĂU”. Nu vrei să-i dezamăgeşti dar diferenţele sunt deja prea mari şi orice fapta a ta pare o răutate. Ei te-au pierdut undeva pe drum şi nu te mai cunosc pentru că au fost absenţi la schimbările petrecute în tine în toţi anii ăştia”. Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile”. Ca un lait-motiv, consideri că vina îţi aparţine şi te macină cum să faci ca să păstrezi echilibrul între ce vrei tu şi ce vor ei. Fugi dintr-o extremă în alta: te izolezi sau te dedici cu frenezie anturajului. Cauţi mereu varianta aia care să contrasteze cu aşa nu-ul. Mai înveţi cu dezamăgire că aşa nu-urile sunt încă multe altele decât ăla iniţial de care fugeai. Şi apoi...”viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc”. Pentru că îţi iluminează toate lucrurile pe care le-ai învăţat şi tu nu ştiai că le ştii.
amintesteti
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
vei zimbii
si te voi vedea asa cum esti...vei incrucisa privirea mea ca sa.mi spui adio..si as mintii daca ti.as spune "acum du-te!" oricum..oricum...cine imi va spune ca te vei intoarce..oricum nu voi crede..oh cine iti va zice ca mor daca ma gandesc la tine..tu zambesti indreptandu.te spre ea...vei "imbraca" zambete, fericire...dar fara magie...nu vei plange pt ca nu stii sa pierzi..dar stii ca eu am pierdut totul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)