Nu-mi spune ca e mai bine asa. Nu-mi plac cuvintele astea. Nu are cum sa fie asa. Poate fi altfel, dar nu mai bine. Sufletul meu e rupt in acel loc. Am trait langa ea, stii ca te-am iubit. Cuvintele tale sunt doar niste cuvinte, iar inima mea are cu totul alt vocabular.
Nu-mi spune ca nu mai era iubire. Lasa sabloanele cu obisnuinta, dependenta de celalalt. Eu sufar acum si tu dai verdicte. Minimalizezi sentimentele mele.
Nu vorbi de rau. Stiu ca uneori ai suferit alaturi de mine.. Stiu ca si tu ii reprosezi multe..dar eu am trait langa ea…e trecutul meu… te rog, nu-o vorbi de rau…
Imi doresc prieteni.
Daca .........., lasa-mi umarul tau, sa ma sprijin.
Am mare nevoie de tine!
Prietenii buni sunt pe cat de dificil de gasit, pe atat de dificil de pastrat
Cand esti dezamagit de o persoana apropiata, totul se naruie in jur. Si poate ca am fi putut tolera greseala daca era facuta de o persoana a carei parere nu conta. Problema este ca vom avea intotdeauna asteptari mult mai mari fata de prieteni decat fata de oricine altcineva. Si este normal. Pentru ca ii iubim, ei au potentialul de a ne rani cel mai puternic. Pe de alta parte, la nivelul simtului comun se stie deja ca ii lovim mai ales pe cei dragi. E un cerc vicios. Prietenii vor fi prieteni pana la proba contrarie. Le acordam prezumtia de nevinovatie inconstient, dar devenim judecatori aspri in momentul in care ajung in fata noastra in calitate de vinovati. In final, poate iertam, dar nu uitam.
Este dificil in viata sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi (la nevoie). Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi.
Un singur sfat esential am sa le dau celor ce-mi citesc ideile: Selecteaza-ti prietenii! Nu uita ca adevaratii prieteni dintr-o viata nu se pot numara pe degetele de la o mana si incearca sa acorzi in sensul propriu al prieteniei o parte a sufletului tau doar celui care merita spre a nu fi dezamagit intr-un final!
