Deseori sunt speriată ... deseori am lacrimi in ochii.Am vazut de mii si mii de ori tavanul camerei mele picturată de desene , de vise , de speranțe.Uneori te simt in inima mea ca un tatuaj , ca o rană profundă care uneori mă ustură , mă doare .Nu îmi cere să te uit , nu o pot face . Nu imi cere să nu te caut , privesc telefonul de zeci de oriNu îmi cere să te pierd ... Nu o pot face ; Ai ales ceva ce mie imi face rau , tu acolo unde estiNu stii ce simt eu ; am rămas cu amintiri si vise .
18 februarie, 2011
A reusit să lase în urmă trenul din care a fost aruncată. I'a răpit călătoria un amărât de bilet pe care stă acum şi'l înjură. Dar nu mai este aruncată la întâmplare, e doar adolescenta trenului rătăcit într'o lume modernă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu